Piesele sale se joacă și astăzi în teatrele românești. Cum i-a influențat destinul Victor Ion Popa lui Radu Beligan VIDEO
Victor Ion Popa, figura marcantă a teatrului și literaturii românești interbelice, a contribuit negreșit la dezvoltarea teatrului românesc prin operele sale dramatice, regizorale și activitatea pedagogică.
Vezi și: 10 scriitori români care au murit în sărăcie
Victor Ion Popa, de la începuturi
Născut la Bârlad în 29 iulie 1895, Victor Ion Popa a fost primul dintre cei trei copii ai învățătorului Ion Popa și ai Aspasiei Pavelescu.
Pasiunea pentru teatru a luat naștere la vârsta de unsprezece ani, după ce a asistat la spectacolul piesei Manevrele de toamnă la Galați. Această experiență a marcat începutul unei căi dedicate artei dramatice.
În tinerețe, a frecventat un liceu cu internat din Iași, scriind prima piesă de teatru în 1907 și punând-o în scenă cu colegii săi.
Take Tanke și Cadâr
La liceul național din Iași, a devenit pasionat de matematică și desen, dar și-a exprimat creativitatea și prin scrieri, caricaturi, traduceri și muzică.
În 1911, a fost martor la zborul lui Aurel Vlaicu, eveniment ce a inspirat una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, romanul Sfârlează cu fofează.
Între 1917 și 1919, a fost sublocotenent în Regimentul 12 Infanterie, luptând în linia întâi a frontului și fiind grav rănit la Oituz. Chiar și în fața suferinței, a găsit resurse pentru a-și continua activitatea artistică.
În timpul convalescenței, la Iași, s-a întors pentru scurt timp la Teatrul Național unde a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, actrița Getta Kernbach. Ulterior, a fost mobilizat din nou și trimis la Cluj.
După război, Victor Ion Popa s-a întors în Bârlad pentru o perioadă, urmând să fie angajat la București ca desenator și redactor la Revista copiilor și a tinerimei.
În 1921, s-a căsătorit cu actrița Getta Kernbach, având împreună un singur fiu, Sorin, născut în același an. Un an mai târziu, a primit Marele Premiu Caragiale și a devenit ajutor de scenograf la Teatrul Național din București și secretar al Societății Autorilor Dramatici Români.
Între 1927 și 1929, a deținut poziția de director la Teatrul Național din Cernăuți, perioadă în care a călătorit extensiv prin Europa, vizitând Parisul, Londra, Berlinul și Viena, intrând în contact cu viața artistică din aceste mari capitale europene.
După plecarea de la Cernăuți, s-a alăturat Teatrului Maria Ventura din București. În această etapă a creat piesele Prietena mea, moartea și Take, Ianke și Cadâr, aceasta din urmă fiind pusă în scenă pentru prima dată în 1932.
Dramaturgul Victor Ion Popa, imagine din arhivă
Radu Beligan i-a fost ucenic
Radu Beligan a fost ucenicul lui Victor Ion Popa, iar regretatul actor povestea adesea despre influența pe care profesorul său a avut-o asupra sa în perioada în care a lucrat alături de el.
Popa nu a fost doar un mentor în arta teatrală, ci și o sursă de inspirație pentru tânărul Beligan, marcându-i parcursul în lumea teatrului.
Radu Beligan
Victor Ion Popa, marele dramaturg și om de teatru român, și-a încheiat viața la vârsta de doar 51 de ani, lăsând în urmă o contribuție remarcabilă la evoluția teatrului românesc. A fost un om polivalent, cu o carieră bogată în domenii precum dramaturgia, regia scenică, și pedagogia teatrală.
De-a lungul timpului, Victor Ion Popa a scris peste 30 de cărți pentru copii, povești, basme, fabule și ghicitori, lăsând o amprentă puternică în literatura destinată tinerilor cititori.